Cineva afirmă „Știu!”.
Întrebarea imediat următoare este: „De unde știi?”. Nu pentru a‑l contrazice, ci pentru a vedea ce se află în spatele acelui „știu”: o experiență personală, o informație primită, o presupunere, o opinie, o interpretare sau ceva verificat.
Pentru că de foarte multe ori confundăm ceea ce știm cu ceea ce credem că știm. Iar problema nu este că avem opinii sau convingeri, ci că nu mai facem diferența dintre acestea și adevărata cunoaștere.
Primul exercițiu al celui care vrea să învețe să nu știe este să se oprească, atunci când spune „știu”, și să se întrebe: „De unde știu?”


Lasă un răspuns