Există lucruri despre care știm sigur că nu le știm. Putem spune „nu știu cum funcționează asta”. Dar există și lucruri despre care nici măcar nu știm că nu le știm, pentru că nu ne-am pus niciodată întrebarea care să le scoată la lumină.
Poți spune: „Dacă nu știu ceva, pot căuta. Dar dacă nu știu că nu știu acel lucru, nici măcar nu știu ce să caut.”
Aici se află, de fapt, valoarea întrebării. O întrebare bună nu ne oferă neapărat un răspuns; uneori ne arată pentru prima dată că există o problemă pe care nici măcar nu o vedeam.
Partea cea mai importantă este exercițiul practic, în care te invit să transformi afirmațiile în întrebări, fără să te grăbeaști să oferi răspunsuri. Important este ca afirmațiile să pară suficient de evidente încât primul impuls să fie să le confirmăm sau să le contrazicem.
De exemplu:
„Trebuie să muncim ca să trăim.” – Primul impuls ar fi să confirmăm: „Este adevărat!”, Dar valoarea exercițiului apare când găsim întrebările: „De ce trebuie să muncim? Ce înseamnă, de fapt, muncă?” sau „Cine a stabilit această necesitate?”
„Banii ne fac viața mai bună.” – Aici tendințele pot fi condradictorii. Unii confirmă instant, alții dau citate: „Banii n-aduc fericirea, mult mai de preț e iubirea…!” Dar cu foarte puțin efort putem identifica întrebările: „Ce înseamnă «viață mai bună»? În ce fel banii îmbunătățesc viața și în ce fel nu o pot face?”
„Oamenii vor să fie fericiți.” – „De unde știm asta? Ce înseamnă fericirea pentru fiecare om?”, vor veni întrebările de la sine.
Poate că primul pas spre a învăța ceva nou, după ce l‑am depășit pe „nu mă interesează”, este să avem curajul să spunem „nu știu” și să rămânem suficient de mult în această stare încât să putem găsi întrebarea potrivită. Astfel nu vom mai căuta răspunsuri mai bune ci vom încerca să construim întrebări mai bune.
Lasă un răspuns