Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Răspunde rapid, fără să cauți informații.
1. Imaginează‑ți că cineva îți spune: „Locul acesta este periculos. Nu merge niciodată acolo.”
Ce faci prima dată?
- a) Îl cred.
- b) Îi cer să‑mi explice de ce.
- c) Caut și alte informații.
- d) Mă întreb dacă experiența lui este relevantă pentru mine.
2. Un prieten îți povestește o experiență neplăcută cu o anumită persoană.
Din acel moment, ce faci când întâlnești acea persoană?
- a) Pornesc de la ideea că este probabil așa cum mi‑a fost descrisă.
- b) Sunt prudent, dar îmi formez propria impresie.
- c) Încerc să separ povestea prietenului de ceea ce observ eu.
- d) Nu știu; depinde de situație.
3. Cineva îți spune: „Toată lumea știe că lucrurile stau așa.”
Care este reacția ta spontană?
- a) Dacă toată lumea știe, probabil este adevărat.
- b) Mă întreb cine înseamnă „toată lumea”.
- c) Aș vrea să știu de unde provine afirmația.
- d) Mă întreb dacă există și o altă explicație.
4. Gândește‑te la o convingere pe care o ai de mult timp.
De unde provine ea?
- a) Dintr‑o experiență personală.
- b) Din ceea ce m-au învățat părinții sau profesorii.
- c) Din ceea ce am auzit de la alți oameni.
- d) Nu mai știu de unde provine.
5. Acum imaginează‑ți că descoperi că una dintre convingerile tale importante este greșită.
Ce te‑ar deranja cel mai mult?
- a) Faptul că am fost indus în eroare.
- b) Faptul că am crezut fără să verific.
- c) Faptul că trebuie să‑mi schimb părerea.
- d) Faptul că nu mai știu ce este sigur.
Rezultatul
Nu îți voi spune câte răspunsuri ai „corecte”. Mai important este ce ai observat despre propriile răspunsuri.
Dacă o mare parte din ceea ce consideri că știi provine din experiențele, explicațiile și certitudinile altor oameni, cât din „ceea ce știi” este, de fapt, experiența ta?
Poate ai descoperit că unele dintre certitudinile tale nu s-au născut din ceea ce ai văzut, verificat sau experimentat tu, ci din ceea ce ai preluat de la alții.
Și poate că de aici începe o întrebare mai importantă decât „Ce știu?”: „De unde știu că știu?”
Și așa putem ajunge la prima concluzie a proiectului:
„Primul pas în depășirea propriilor limite este renunțarea la certitudinile dobândite din experiențele altora.”
Lasă un răspuns