Să facem pasul următor: dacă acceptăm că nu știm, ce facem cu acest „nu știu”?
Răspunsul firesc este să întrebăm. Dar nu orice întrebare ne ajută să înțelegem. Unele întrebări sunt doar forme ascunse ale unei opinii pe care deja o avem. Altele ne deschid drumul către ceva ce încă nu vedem.
Să ne amintim că o întrebare bună nu este neapărat complicată. Este o întrebare care ne face să vedem problema dincolo de primul răspuns care ne vine în minte.
Dar cum recunoaștem o întrebare care ne deschide, de una care doar ne confirmă? Să luăm trei întrebări:
„Nu crezi că oamenii sunt mai nefericiți astăzi?” este o întrebare care conține deja o presupunere.
„De ce sunt oamenii mai nefericiți astăzi?” pare deschisă, dar presupune că oamenii sunt într‑adevăr mai nefericiți.
În schimb, „Cum putem ști dacă oamenii sunt mai fericiți sau mai nefericiți astăzi decât în trecut?” ne obligă mai întâi să verificăm chiar problema pe care vrem să o discutăm.
Putem încerca să descoperim ce se află în spatele acestor diferențe? Cum putem transforma o întrebare care caută confirmare într‑una care caută înțelegere?
Lasă un răspuns