„cel care aduce soluția și nu problema,
cel care aduce calmul și nu stresul,
cel care aduce speranța și nu frica,
cel care aduce pacea și nu discordia,
cel pe care să-l crezi și să-l urmezi
este gândul tău bun”
Am ales să încep acest jurnal într-o zi obișnuită. Nu pentru că 1 octombrie ar avea, în sine, o semnificație aparte. Poate tocmai pentru că nu are. Este doar o zi pe care am ales să o transform într-un reper.
De ceva vreme mă gândesc la ideea unui jurnal. Nu unul în care să consemnez tot ce se întâmplă și nici unul construit după regula unei discipline zilnice. De altfel, îi spun „Jurnal” dar sunt sigur că nu voi scrie chiar în fiecare zi. Va fi mai degrabă un loc în care să las lucrurile să se așeze. Gânduri, întâmplări, întâlniri, observații, idei care apar și poate dispar, lucruri pe care le înțeleg abia după ce trece ceva timp.
De multe ori, atunci când privim în urmă, avem impresia că anumite momente au fost importante pentru că știm deja ce a urmat. Dar în momentul în care se întâmplă, cele mai multe lucruri par obișnuite. Uneori nici nu le observăm. Poate că acesta este și motivul pentru care vreau să încep jurnalul. Pentru a păstra câte ceva din ceea ce încă nu știu dacă va deveni important.
Nu vreau să scriu doar despre lucrurile care merită povestite. Vreau să pot scrie și despre cele care, la prima vedere, nu merită. Despre o conversație, o idee apărută într-un moment neașteptat, o întâlnire, o întâmplare banală sau chiar despre ceva care mi-a atras atenția pentru câteva secunde.
Există lucruri pe care le înțelegem abia după ce le‑am uitat aproape complet.
Așadar, jurnalul acesta nu pornește de la concluzii. Pornește de la observație. Iar observația presupune, uneori, să nu te grăbești să dai un sens lucrurilor. Să le lași să existe pentru o vreme exact așa cum sunt.
Astăzi, 1 octombrie, nu s-au întâmplat lucruri pe care merită să le notez.
Poate că peste o lună nu voi mai considera nimic din toate acestea important. Sau poate că, privind înapoi, voi descoperi că tocmai aici a început ceva.
Nu știu. Și cred că este un motiv suficient pentru a începe acest jurnal.
Lasă un răspuns