Putem calcula timpul de muncă, energia consumată și resursele folosite. Putem urmări producția și estima necesarul. Informația oferă astfel un limbaj comun pentru a descrie toate aceste procese.

Pornind de aici, am ajuns la o ipoteză: dacă am putea măsura informația nouă pe care o aduce fiecare individ, am putea folosi această contribuție ca o nouă formă de valoare? Am numit această posibilitate ValBit. Nu mă refer la o altă monedă digitală, ci la o unitate ipotetică de măsurare a contribuției informaționale a unui individ la dezvoltarea societății.

Există deja încercări de a lega informația de valoarea economică. Un exemplu este modelul Thermo-Informational Accounting, propus de Debpriya Ghosh în 2026. Acesta combină energia utilizabilă, măsurată în jouli, cu informația funcțională, adică informația codificată care și-a demonstrat capacitatea de a contribui la producție.

Direcția este interesantă. Încearcă să lege valoarea economică de două realități măsurabile: energia și informația. ValBit pornește însă de la o altă perspectivă: nu de la resursele folosite pentru a produce, ci de la contribuția informațională nouă pe care o aduce fiecare individ.

Informația produsă de om

Modelele de contabilizare urmăresc resursele folosite în producție. ValBit ar încerca să măsoare contribuția informațională nouă a fiecărui individ.

Un cercetător descoperă ceva nou. Un inginer găsește o soluție mai eficientă. Un profesor transmite o cunoaștere care îi ajută pe alții să descopere lucruri noi. Un copil înțelege o relație pe care nimeni nu i-a explicat-o. Un om în vârstă transmite o experiență pe care societatea riscă să o piardă.

Toate aceste contribuții produc informație, dar nu în același fel și nu cu aceleași efecte.

Într-un asemenea model, cantitatea de informație nu ar fi suficientă. Ar conta noutatea, relevanța și utilitatea ei. Poate ar conta și efortul necesar pentru a o produce.

Aici apare însă dificultatea. Știm să măsurăm timpul, energia și cantitatea de date. Nu știm să stabilim, cu aceeași precizie, valoarea unei idei noi pentru societate.

O descoperire poate părea neînsemnată astăzi și poate schimba radical lucrurile peste câteva decenii. Alte idei, deși originale, nu ajung să aibă un efect vizibil. Valoarea lor depinde și de contextul în care sunt folosite.

Cum am putea măsura contribuția unui om fără să confundăm ceea ce produce cu ceea ce ajunge să fie util?

O posibilitate, nu o soluție

Nu avem încă o metodă obiectivă prin care să măsurăm contribuția informațională a fiecărui individ. ValBit nu este, așadar, un sistem pregătit pentru aplicare. Este o ipoteză despre felul în care am putea înțelege valoarea într-o societate viitoare.

De-a lungul timpului, oamenii au folosit diferite repere pentru a evalua munca, bunurile și serviciile. Banii au devenit un instrument general de schimb, dar nu sunt singura formă prin care putem descrie valoarea. Timpul, energia și resursele pot fi și ele măsurate, fiecare dintr-o perspectivă diferită.

De ce ar trebui să presupunem că evoluția acestor sisteme s-a încheiat?

Dacă vom putea identifica și măsura contribuția informațională a unui individ, am putea ajunge la o altă formă de valoare. Nu bani, monedă virtuală sau credit, ci o măsură a contribuției.

Acesta este sensul pe care îl dau, deocamdată, conceptului ValBit. Nu reprezintă o soluție demonstrată, ci o posibilitate pe care merită să o explorăm.

Poate că dificultatea de a măsura astăzi o asemenea contribuție nu înseamnă că vom fi incapabili să o facem și în viitor. Dar nici nu garantează că vom găsi vreodată o unitate de măsură suficient de bună pentru acest scop.

Întrebarea care rămâne este simplă: banii reprezintă forma finală prin care oamenii vor măsura valoarea sau sunt doar una dintre etapele acestei evoluții?

2 răspunsuri la „Banii – următorul nivel”

  1. Avatar Talida
    Talida

    Întrebarea este : cei care nu aduc nicio informație nouă, din ce trăiesc?

    1. Avatar DioNisE

      E o întrebare bună, pentru că duce discuția dincolo de măsurarea valorii. ValBit ar trebui să ne ajute să înțelegem contribuția fiecăruia, nu să stabilească cine merită să trăiască din ceea ce produce. Dar cum ar putea funcționa un asemenea sistem fără să-i dezavantajeze pe cei care nu pot sau nu au ocazia să aducă o contribuție nouă?
      Este tema unui articol viitor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *