Să acceptăm paradoxul lumii actuale: informația este pretutindeni, dar capacitatea de a pune întrebări bune nu a crescut în aceeași măsură. Exercițiile ne pot ajuta să ajungem la o înțelegere profundă a propriului mod de a gândi și să învățăm tehnici reale de explorare a realității.
Avem de identificat împreună care sunt diferențele dintre „a ști”, „a crede că știi” și „a nu ști că nu știi”.
Afirmațiile aparent evidente nu trebuie explicate și nici contrazise. Provocarea este să formulăm întrebări despre ele. Scopul este să descoperim cât de repede putem trece de la întrebare la răspuns și cât de greu ne este să rămânem în zona întrebării. Măcar câteva secunde sau un minut să amânăm răspunsul imediat și, în acel răstimp, poate avem norocul să găsim, în locul răspunsului, o întrebare relevantă.
Prima concluzie: „O întrebare bună nu este aceea care cere un răspuns pe care îl avem deja. Este aceea care ne obligă să descoperim ceea ce nu știm cu adevărat.”
Lasă un răspuns